Povestea fulgului

Vine iarna cu alaiul ei de zile friguroase, de nopți lungi și reci, cu zăpada și sărbătorile ei. Anul acesta însă, iarna ne găsește speriați, pitiți prin case, mai puțini, căci nu ne putem întâlni cu prietenii, bunicii și verișorii, mai triști. Ne vine greu să ne bucurăm de Crăciun cu teama în suflet, cu tristețea grea pe umeri, cu dorul după cei dragi în inimi. Unde găsim leac pentru frică, speranță în mijlocul disperării, bucurie și în frig, durere ori singurătate? În .... poveste. Povestea primului Crăciun e plină de bucurie, speranță și pace, împletite cu durere, neliniște, sărăcie, respingere. În poveste teama are leac, speranța se înfiripă în cele mai grele și întunecate momente, bucuria izvorăște din dărnicie ori din binele făcut altuia, iar sărbătoarea face din străini prieteni neașteptați. Vă invit să vă cuibăriți împreună, să vă deschideți nu doar urechile ci și inimile, să lăsați personajele și mesajul poveștilor să vă călăuzească, ca astfel să găsim stropul de bucurie, firimiturile de pace și încredere de care avem nevoie pentru a sărbători. Căci S-a născut un Copil, care să aducă lumii tocmai ceea ce îi lipsește: pacea, lumina și nădejdea. Un Crăciun de poveste, vă doresc!

Bradul și Măcăleandrul sunt două legende care, dincolo de explicarea verdelui veșnic al frunzelor bradului sau a pieptului roșu al micii păsări, ne amintesc că oricine poate face un bine. Că bunătatea nu ține de mărime ori putere, însă e mereu răsplătită. Iar anul acesta, în special, are mare nevoie de fapte bune, cât mai multe.

Visul bradului, repovestirea poveștii clasice a lui H.C. Andersen (Little fir tree) ne pune pe gânduri. Oare ceea ce doresc e și bun pentru mine? Oare nu sunt cumva atras de suprafața, de învelișul, de strălucirea superficială a unui vis? Cine sunt? Cine e bine să fiu?

Babushka, legendă rusească ce ne pune în față regretul și răscumpărarea unei decizii greșite. Dacă nu faci ceva la timp, s-ar putea să nu mai poți face. Pe de altă parte, încearcă ca și atunci când te rătăcești căutându-ți drumul, să o faci împrăștiind în jurul tău bucurie.

Pantofarul este o poveste veche, scrisă inițial de Ruben Saillens, preluată mai apoi de Lev Tolstoi. E o poveste de o simplitate magică, o poveste de suflet despre miezul sărbătorii Crăciunului. Pentru mine a fost cel mai potrivit mod de a încheia această țesătură de povești.